Follow by Email

duminică, 26 februarie 2012

O farama de speranta

Am urmarit cu bucurie liturghia de la biserica mea, Toma Cosma, transmisa in direct la TVR3. O sa spuneti ca modul asta modern nu este de fapt apropiere de Dumnezeu si credinta. Bunicul meu care a fost preot (si care a fost chiar un mare preot, multi din batranii care l-au apucat si-l amintesc cu multa dragoste si respect)avea obicei sa zica, de multe ori, ca primul loc unde trebuie sa ne intalnim cu Dumnezeu este inima noastra. Si ca e bine sa ne rugam ori de cate ori simtim nevoia, nu numai in biserica. Dar urmarind liturghia am simtit ca Dumnezeu ma ajuta sa trec peste incercarea cu bolile si sa ajung mai departe, in etapa aceea unde reusesti sa te intelegi, sa te ajuti pe tine si pe cei din jurul tau in mod egal, fara sa-i judeci si fara sa te crezi mai bun decat altii cu nimic. Si pentru o farama de speranta si de incredere sa citim un fragment din Psalmul 55 al lui David: 8. Viata mea am spus-o Tie, pune lacrimile mele inaintea ta, dupa fagaduinta Ta. 9. Intoarce-se-vor vrajmasii mei inapoi, in orice zi Te voi chema. Iata am cunoscut ca Dumnezeul meu esti Tu. 10. In Dumnezeu voi lauda graiul, in Dumnezeu voi lauda cuvantul. 11. In Dumnezeu am nadajduit, nu ma voi teme, ce-mi va face omul? 12. In mine sunt, Dumnezeule, fagaduintele pe care le voi aduce laudei Tale. 13. Ca ai izbavit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine sa plac inaintea lui Dumnezeu in lumina celor vii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu