Follow by Email

marți, 17 aprilie 2012

Invataturi de la cei mai intelepti ca mine...multumesc Irina!

Am invatat sa traiesc. Exista o diferenta intre a trai si a exista.

Am invat
at sa fiu buna, toleranta, temperata, umana, dar sa nu uit ca eu sunt cea mai importanta persoana din viata mea.

Am invat
at sa fiu ingaduitoare fata de ignoranti si sa fiu iertatoare cu cei rai si prosti.

Am invat
at ca a astepta dupa altii, inseamna timp pierdut si amanari inutile.

Am invat
at ca nu are rost sa ma zbat sa fac parte dintr-o viata in care nu sunt dorita. Ca aceia care nu cauta apropierea de mine, nu imi simt lipsa. 

Am invat
at sa fiu mai rezervata in a ma implica sufleteste. Sa fac diferenta intre cei care ma iubesc si cei care doar ma folosesc. Am invatat ca daca cineva ma iubeste cu adevarat nu imi va da motive sa ma indoiesc de asta.

Am invat
at ca mai intai trebuie sa incerc sa ma ajut singura si abia apoi (daca nu reusesc), sa strig dupa ajutor.

Am invat
at sa nu caut mereu vinovati pentru esecurile mele si sa imi asum cu demnitate greselile.

Am invat
at ca am voie sa gresesc si ca oamenii nu au voie sa ma judece. Ca nu trebuie sa ma simt vinovata si nici sa ma justific pentru felul in care imi administrez viata.

Am invat
at ca trebuie sa imi protejez secretele si ca trebuie sa fiu selectiva in privinta oamenilor in fata carora ma pot destainui, pentru ca unii te asculta doar pentru a afla informatii despre tine, pe care mai tarziu le vor folosi impotriva ta.

Am inva
tat ca exhibandu-mi fragilitatea sufleteasca imi asum riscul sa se profite de vulnerabilitatea mea.

Am inva
tat ca e doar de datoria mea sa lupt pentru fericire si ca nu am dreptul sa depind de altii pentru asta.

Am inva
tat ca am dreptul sa fac doar ce vreau eu si ca uneori n-ar trebui sa ma intereseze ce vor altii.

Am inva
tat ca ratiunea nu poate fi mereu in consens cu inima si ca ambele pot fi supuse ratacirilor.

Am invat
at ca a avea o relatie, nu inseamna neaparat a avea iubire, siguranta, sau familie si ca doi oameni, desi formeaza un cuplu, nu inseamna intotdeauna "impreuna”.

Am inva
tat sa nu mai plang dupa trecut si dupa cei care m-au abandonat. Ca unii oameni te insotesc o perioada pe drumul tau, iar mai apoi aleg brusc alte drumuri. Ca unii nu au fost decat niste umbre, care doar m-au privat de soare si de lumina.

Am inva
tat ca viata inseamna alegeri si ca niciodata nu e prea tarziu sa o traiesc asa cum doresc.

Am inva
tat ca atunci cand iubesti, nu exista distante care sa nu poata fi parcurse.

Am inva
tat ca iubirea si binele nu le pot oferi cu forta celor care nu le vor.

Am inva
tat sa stau uneori doar eu cu mine si sa nu ma mai simt singura. Și ca de multe ori pot fi inconjurata de o multime de oameni si totusi sa cunosc cea mai cumplita singuratate.

Am inva
tat sa ma bazez pe propriile mele puteri, sa cred in mine si sa nu-i mai las pe altii sa ma descurajeze, sau sa imi spuna ce si cat pot.

Am inva
tat ca valoarea reusitelor mele este direct proportionala cu lipsa de importanta pe care o acord lucrurilor si oamenilor care nu merita.

Am inva
tat ca doar eu stiu cel mai bine cine sunt cu adevarat, cum sunt, unde trebuie sa ajung si ca fiecare om ma poate vedea diferit. Ca nu pot fi altfel, in functie de cum ar vrea fiecare persoana.

Am inva
tat ca oricat de bun ai fi, oamenii iti vor cauta defecte. Iar atunci cand nu le vor gasi, le vor nascoci. Pentru ca unii nu suporta sa vada la altii un spirit superior.

Am inva
tat ca lumea ma va judeca mai mult dupa prejudecati proprii decat dupa calitatile mele obiective.

Am inva
tat ca oricat de mult m-as stradui, nu voi reusi sa-i multumesc pe toti.

Am inva
tat ca a fi acceptat de ceilalti nu e telul meu in viata. Ca imi pot vedea de drum si fara sa am aprobarea tuturor.

Am inva
tat sa pierd, sa uit, sa iert si sa ignor.

Am inva
tat ca trebuie sa existe si buni si rai, dar, ca oricine se poate schimba neasteptat, atat in bine, cat si in rau.

Am inva
tat ca omul rezonabil se adapteaza lumii in care traieste si ca doar omul nerezonabil persista in incercarea lui de a adapta lumea la el. Ca dorintele, capriciile si nevoile mele, nu trebuie sa fie o prioritate pentru toata lumea. Ca in timp ce unii reprezinta o prioritate pentru mine, eu nu sunt decat o optiune pentru ei.

Am inva
tat ca nu sunt obligata sa imi ascund sentimentele si parerile fata de ceilalti si ca nu trebuie sa-i menajez pe cei care nu suporta sinceritatea. Ca adevarul spus direct ii va indeparta doar pe cei nesinceri. Ca atunci cand spun o prostie multi ma tolereaza, iar cand spun un adevar majoritatea ma urasc.

Am inva
tat ca a fi asertiva inseamna a fi libera si ca nimic nu e mai de pret ca libertatea.

Am inva
tat sa imi cunosc limitele, pentru ca doar eu pot forta depasirea acestora.

Am inva
tat ca uneori, un dialog cu mine insami ma poate ajuta de o mie de ori mai mult, decat daca as discuta cu alte persoane.

Am inva
tat ca atunci cand o usa se inchide, o alta se deschide, dar totul e sa nu-mi rupi gatul traversand holul dintre ele.

Am inva
tat ca starea mea de dispozitie depinde doar de mine, nu de starea vremii, nici de toanele altora.

Am inva
tat sa merg tot mai sigura pe propriile picioare, dar sa nu uit niciodata cine m-a sustinut sa nu cad.

Am inva
tat ca atunci cand cineva imi da branci, trebuie sa ma ridic cu spatele, altfel, ar trebui sa ingenunchez si numai Dumnezeu merita sa stai in genunchi in fata Lui.

Am inva
tat sa nu mai am asteptari. Pentru ca oamenii nu se vor purta mereu echitabil si nu vor fi mereu recunoscatori cand ii ajut. Iar unii vor uita de indata, ajutorul oferit.

Am inva
tat ca oamenii te resping daca nu le faci mereu pe plac si te uita daca nu mai au nevoie de tine.

Am inva
tat ca prostii nu au acces la ironie si de aceea se vor opri la insulta.

Am inva
tat ca daca unii oameni ma vorbesc pe la spate, inseamna ca nu se afla in pozitia din care sa imi poata da peste nas.

Am inva
tat ca cel mai mare compliment pe care il pot face prostiei unora, este sa ma dau la o parte ca sa o vada toata lumea.

Am invatat sa ma bucur de fiecare anotimp, sa impart cu ceilalti, sa zambesc oricui, sa ascult oamenii. Am invatat despre stapanirea de sine, despre cumpatare, modestie, virtute, ambitie si valori. Am invatat sa iubesc.

Am invatat sa fiu eu.

marți, 10 aprilie 2012

La varsta mea inca mai cred in Iepuras!

Am devenit o participanta perseverenta a concursurilor pe net. Ce sa fac, daca alta posibilitate nu am sa-mi procur anumite lucruri...ei, aici ajungem la chestiunea cu Iepurasul. E un concurs interesant si as dori tare mult sa\ primesc un laptop nou. Nu sunt pretentioasa, nu vreau tableta, "ca tot romanul"!!!!, nu vreau iPhone sau iPad. Laptop, va rog frumos domnul Iepuras, ca e pentru un pic de munca, sa mai castigam un ban, sa putem macar supravietui decent. Deci
http://www.azerty.ro/laptopuri/laptop-hp-probook-4520s-dual-core-p6200-320gb-3072mb-xx786ea
Cam asta ar fi! Te rog frumos, Iepurila!

luni, 9 aprilie 2012

A-nnebunit lupul!

Cica vine Pastele! Duminica! Si aseara a nins. Nu mai pricep nimic, oricum, imi incerc norocul cu Iepurasul (desi la varsta mea ar fi cazul sa nu mai cred is asa ceva, dar eu mai sper) si sa le sugerez extraterestrilor o carte extrem de interesanta si care cred ca e si tare .... gustoasa! http://www.elefant.ro/carti/gastronomie/retete/ocazii-speciale/intelectuali-la-cratita-amintiri-culinare-si-vi-de-retete-187009.html

Tare mi-as dori-o si eu!

miercuri, 4 aprilie 2012

Imi placea mai mult cu Orange!

Pentru mine, persoana cu handicap, legata in mare masura de calculator si inchisa intre cei 4 pereti ai camerei, Internetul este un "amanunt" esential. Si, trebuie sa recunosc, dintre toate variantele de internet cea mai buna a fost cea de la Orange. Viteza mare, fara probleme de trafic, nu se bloca, nu se intrerupea. Acum ma trezez ca intepeneste sau se blocheaza cand mi-e lumea mai draga. Si tocmai am reusit sa imi gasesc si eu cate ceva de lucru, de facut niste traduceri, si cand am mai mult de facut, atunci trebuie resetat netul.. neplacut. Nu mai spun ca nu merge oriunde in Iasi...a, e vorba despre DIGI Net, daca va intrebati. Nu am avut incotro, fratele meu nu a mai avut bani sa plateasca abonamentul la Orange, ca el ma ajuta (din cei 234 lei ai mei, indemnizatie de handicap... mai greu!). Tare bun ar fi sa ma pot intoarce la netul de la Orange, sa vad poate imi pun o pila la Iepurasul de Paste, ca la un om necajit si legat de calculator, cum sunt eu.... chiar ar fi un ajutor. Asta e cea mai buna cale sa pot castiga si eu un ban, nu sa tot intind mana la unii si altii pentru ajutor, ca nu mai pot.... 4 ani de umilinta e destul de mult. Sper sa imi pot castiga cat de cat o paine.