sâmbătă, 31 decembrie 2011

De sfarsit de an, tot de la cei mai intelepti!

Mesaj de Anul Nou…
de la Neale Donald Walsch (autorul cartilor CONVERSATII CU DUMNEZEU)
In aceasta zi din viata ta, Dumnezeu ar vrea sa stii
ca, in acest Ajun al Anului Nou, pot aparea miracole.
Vom suna din clopotei, plecarea vechii energii si vom suna din clopotei,
sosirea noii energii.
Si vom putea schimba mult, mult mai mult decat data din calendar.
In aceasta noapte de Ajun, iti poti schimba intreaga viata… sau orice aspect
al sinelui tau sau al experientei tale de viata, pe care il alegi.
Oare ar trebui sa ne uitam vechile cunostinte si sa ni le scoatem din minte?
Nu. Tine-ti vechii prieteni aproape si iubeste-i pe cei dragi. Pentru ca
ei te vor ajuta sa faci toate acele schimbari din viata ta care
vor produce miracole, daca le vei da voie.
UN AN NOU FOARTE, FOARTE FERICIT!
Cu iubire,




Ma pregatesc sa-i fac o "aripa tanara" blogului meu si sa-i adaug si publicitate

Plecand de la promisiunea ca sunt cuminte si scriu zilnic, vreau sa va povestesc ce mai am de gand sa aduc pe blog. Vreau sa fac o sectiune cu retete de la mama si de la bunica. Prajiturile alea gustoase si economice, pe care le faceai cu un ou, o cana de faina si inca ceva si ieseau nemaipomenite. Ei bine, am deja in format electronic adunate aceste retete (am scos o carte acum, de Craciun, pentru prieteni si familie, si a avut mare succes-mica, ordonata, scrisa clar si comoda de folosit in bucatarie). Si m-am gandit ca de ce nu, sa facem si pe blog un asemenea capitol si eventual un forum cu bucatareala pentru cei la care ne e dor de gusturile copilariei.
Si am inceput sa invat si cum sa rentabilizez blogul, dar aici mai am inca de facut sapaturi. Oricum, mergem inainte cu drag si cu aplicatie.
A, si sa va mai vand un pont, de sfarsit de an: Cea mai sigura cale care mi s-a parut, in ultima vreme, sa pot merge inainte, a fos sa iert sincer toti oamenii care mi-au gresit, mai ales greselile grave, sa ma impac in primul rand cu mine, cu cea care am fost, sa schimb ce se poate schimba, sa accept ce nu se poate schimba si sa tin echilibrul intre cele doua. Si uite asa, destepenindu-ma din trecut, pot merge mai departe!

vineri, 30 decembrie 2011

Ce va ramane?

Ce va ramane?

               poezie de Rabindranath Tagore

Ce va ramane din tot ce am scris?
O, stiu bine, valul necurmat al Timpului
Zi de zi va cauta sa intoarca
Creatia mea in neant.
Doar in Sinele meu sunt increzator;
din aceasta cupa am baut zi si noapte
nectarul nesecatuit al universului.
Clipa de clipa
Rost si-a aflat aici iubirea.
Durerea n-a supus
praful n-a inabusit
arta sa.
Stiu, cand voi parasi
terenul de joaca al lumii,
sta-vor crangurile martori
in toate anotimpurile inflorite
iubirii ce purtasem acestui univers.
Numai aceasta iubire e adevarata,
e tot ce mi-a daruit viata.
Cand va sosi vremea sa-mi iau ramas bun,
acest adevar nu se va ofili
el va nega Moartea.

28 noiembrie 1940
 
Poezia se regaseste in volumul de poezie Rabindranath Tagore, recent aparut la Editura Cununi de Stele, "Soarele din prima zi"

joi, 29 decembrie 2011

Doua invataturi de la cei mai intelepti, pentru sfarsitul de an!

Nu stiu daca este adevarat sau nu, dar se spune ca cineva l-ar fi intrebat pe Gandhi in legatura cu factorii care distrug fiinta umana si ca el ar fi raspuns:
Politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca, intelepciunea fara caracter, afacerile fara de morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate.
Viata m-a invatat ca lumea este amabila, daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste, daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc, daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai, daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare, daca eu le zambesc; ca exista fete amarate, daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita, daca eu sunt fericit; ca lumea se supara, daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare, daca eu sunt recunoscator;
Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.
 
Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!
Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.
 
 
Rugaciune de iertare din cartea ALPH de Paolo Coelho

" Lacrimile pe care m-au facut sa le vars le iert.
Durerile si deceptiile le iert .
Tradarile si minciunile le iert .
Calomniile si intrigile le iert .
Ura si persecutia le iert .
Loviturile care m-au ranit le iert .
Visurile nimicite le iert .
Sperantle moarte le iert .
Lipsa de dragoste si gelozia le iert .
Indiferenta si reaua vointa le iert .
Nedreptatea in numele dreptatii o iert .
Mania si maltratarile le iert .
Nepasarea si uitarea le iert .
Lumea, cu toate relele ei, o iert .
Voi reusi sa iubesc mai presus de orice lipsa de iubire,
Sa daruiesc, chiar daca sunt deposedata de tot,
Sa muncesc cu bucurie, chiar in mijlocul tuturor piedicilor,
Sa intind mana, chiar daca sunt in cea mai completa singuratate si parasire,
Sa usuc lacrimile chiar daca plang,
Sa cred chiar si cand sunt discreditata . "

miercuri, 28 decembrie 2011

Sa zambim, mai ales ca e adevarat! Sau asa se presupune!

 In SUA la emisiunea ,,Vrei să fi milionar" ajung in etapa finala un roman si un evreu.
 Se fac pariuri, toti se inghesuiesc sa parieze pe evreu, in timp ce
 pentru romanul nostru a pariat doar o singura persoana, probabil un
 roman din atatia
 romani care sunt in aceasta tara.

 Incepe concursul. La final cei doi au punctaj egal. In aceasta situatie
 prezentatorul pune o intrebare decisiva, evreul nu stie si castiga> astfel romanul concursul. Multi oameni au pierdut o gramada de bani in
 ziua aceea.

 Un reporter reuseste sa intre in culise si sa-l prinda pe evreu,
 adresandu-i o intrebare:

 -Cum va simtiti dupa ce ati distrus sansa celorlalti de a castiga bani
 si mai ales sansa dumneavoastra de a castiga multi bani?
 -Ca un afacerist, raspunde evreul zambitor.
 -Cum adica?
 -Ghici cine a pariat pe roman..


Si completez cu o alta poveste spusa de cantorul evreu de care pomeneam in postarea anterioara despre  Hanukka de anul asta:

Rabinul si preotul ortodox dintr-o comunitate erau buni prieteni si petreceau mult timp in diverse discutii interesante. La un moment dat preotul ortodox propune: rabi, esti un tip deosebit de inteligent. Iti propun un pariu. Eu iti pun o intrebare si daca nu stii raspunsul imi dai 1000 euro si, la fel, daca eu nu stiu sa raspund la intrebarea dvs. va dau 1000 euro. Ei, raspunse rabinul, eu nu stau la fel de bine ca dumneata cu banii si pot sa-ti dau numai 1 euro. A, si te mai rog un lucru: lasa-ma pe mine sa incep cu intrebarile. Bine, accepta preotul ortodox. Ia spune, intreaba rabinul, ce are trei capete, sapte aripi si cinci picioare? Se invarte preotul ortodox, se suceste, neam, nu stia. Nu stiu, recunoaste. Bun, raspunde rabinul, atunci plateste. Scoare preotul 1000 euro si plateste pariul. Apoi intreaba: care este raspunsul la intrebarea ta. Nu stiu nici eu, raspunde rabinul. Si ii intinde 1 euro.....

De la prieteni, pentru prieteni, textul nu-mi apartine, dar ideile mi se par grozave!

Dragii mei, acum ca zilele Craciunului le fac loc celor care contin ANUL NOU, simt ca a avenit momentul sa avem grija de sufletul nostru in alt fel - sa-i dam o dovada enorma de Iubire de Sine. Cum? facand o "curatenie" pe care nu stiu daca multi dintre noi au facut-o pana acum. E vorba despre o profunda si amanuntita analiza a faptelor, gandurilor si cuvintelor noastre din acest an (sau din intreaga viata!) de care nu suntem mandri, cu care i-am ranit pe cei din jur si pentru care vrem sa fim iertati. Desi, aparent, nu e mare lucru, de fapt este poate cel mai greu lucru de facut, pentru ca nu ne lasa egoul. El ne convinge, in fiecare clipa, ca am avut dreptate sa actionam cum am actionat, sa facem ce am facut. Oare asa sa fie? Am avut dreptate cand i-am ranit - cu vorba, cu fapta sau cu gandul - pe cei din jurul nostru? Exista ceva care sa motiveze si sa scuze durerea pe care le-o pricinuim celorlalti, oricat de "vinovati" ar fi ei in ochii nostri? Categoric NU! Daca vrem sa putem merge mai departe, in anul 2012, astfel de atitudini e bine sa dispara definitiv din viata noastra - oricat de mult ne conving mintea falsa si egoul ca avem dreptate sa facem ce facem. NIMIC nu ne poate deturna de la un comportament cosmoetic - adica, cel care se incadreaza in etica suprema a cosmosului si divinitatii. NIMIC! Cand intelegem acest lucru, vom fi facut un pas urias pe calea spre inaltare. De acum, totul depinde numai si numai de noi. Suntem ajutati in orice facem, cu conditia sa se incadreze in cosmoetica. Daca nu, daca ceea ce facem contrazice etica spirituala si cosmica, suntem penalizati imediat si foarte dur. In special cei care stiu, au cunoastere, sunt avertizati. Ei nu mai au voie sa greseasca.
 
Sunt convinsa ca ceea ce am scris mai sus ii va infuria pe multi dintre dumneavoastra. Daca se intampla asa, cu cat sunteti mai furiosi si mai suparati pe mine, cu atat mai mare va este orgoliul, egoul si manipularea mintii false. Deci, fiecare aveti masura nivelului de inaintare pe calea spirituala. Profitati de acest test. Iubiti-va suficient de mult ca sa treceti peste manie si vedeti adevarul care vi se arata. Adevarul va va face liberi.
 
Va doresc succes. Imi cer iertare pentru agresiunea pe care v-o provoc, dar stiu din proprie experienta ca este mai mult decat benefica. Cereti ajutorul prietenilor. Avem nevoie de tot ajutorul pe care il putem primi, sa analizam momentele in care i-am agresat pe cei din jur, cu gandul, cu cuvantul si cu fapta.
 
Acum va sugerez sa va ganditi si sa analizati, cu cea mai mare atentie
- ce asteptari aveti de la ceilalti?
- cat de mult considerati ca ar trebui sa va fie recunoscatori pentru ceea ce ati facut pentru ei?
- cat de mult ii judecati pe toti cei din jurul vostru?
- de cand nu le-ati mai spus TE IUBESC?
- de cand nu i-ati facut sa se simta bine, iubiti si protejati?
- de cand nu v-ati mai gandit, cu dragoste, la voi insiva?
- cat de mult asteptatiDe ca ceilalti sa va rezolve problemele, sa faca toul in locul vostru?
- cat ati mintit?
- cat ati manipulat? 
- cat ati actionat fara sa tineti seama de ceilalti - de sentimentele, de interesele si de viata lor
- de cate ori ati tinut seama de vorba :CE TIE NU-TI PLACE, ALTUIA NU-I FACE?
- cat i-ati ajutat pe ceilalti, fara sa vi se ceara acest lucru?
- ati lucrat undeva ca voluntari?
 
Ar mai fi si altele, dar cred ca pentru moment este suficient. Puteti, evident, sa adaugati si voi. Daca va ascultati sufletul/intuitia, vor veni si alte intrebari. Cautati sa dati raspunsuri cu onestitate si fara sa va gasiti scuze.
 
Pentru a avea un ajutor, urmariti filmul THE SHIFT (SCIMBAREA) aici http://dantanasescu.ro/2011/05/12/schimbarea-de-la-ambitie-la-sens.html
sau aici
 
Vizionare placuta si ... mult succes.
Ingerii fie cu voi! (si fiti siguri ca sunt, in permanenta! trebuie doar sa-i chemati!)

marți, 27 decembrie 2011

Spiritul Craciunului si scoala durerii

Ei, deci se poate! Am promis ca o sa ne intalnim in fiecare seara, si nu numai de sarbatori. Si ma tin de cuvant.Vreau sa va spun azi o poveste frumoasa. Acum doua sau trei zile am fost invitata de unchiul meu, Aurel Vainer, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, la sarbatoarea Hanukka de la Iasi. Am fost si anul trecut si, trebuie sa marturisesc, am petrecut 2 ore de linistire sufleteasca si de o altfel de intelegere a unui popor absolut special, cu o filozofie de viata din care eu nu ma opresc niciodata din invatat. Si, pentru ca, mai ales dupa trecerea dincolo a tatalui si a nasului meu, el a ramas sprijinul meu sufletesc, e o mare bucurie pentru mine sa il vad si sa impart cu el momentele acestea.
Sala Radio a Radio Iasi e micutza (anul trecut intalnirea a fost la Luceafarul) si chiar am avut o problema sa imi gasesc loc. In schimb, in momentul in care a aparut familia Vainer (si Anette, sotia lui, e o persoana la fel de calda ca si el, si care imi e draga pentru ca il iubeste pe unchiul Relu si il sustine sincer) si m-a luat nenea Relu in brate si m-a sarutat am simtit ca s-a umplut un gol. Apoi... invitatul serii a fost un cantor, cum se spune, de la Viena. Un cantaret absolut deosebit. La un moment dat ma uitam in sus sa vad daca nu incep sa pice reflectoarele de pe tavan sau de pe scari. Dar nu numai asta.
In primul rand, inainte de fiecare melodie interpretata ne spunea cate o pilda. Cum a fost povestea mamei evreice. Melodia "Mama evreica" este o melodie care iti desface sufletul.... Pe care o intelegi fara sa fii vorbitor de vreo limba straina. Si ne-a povestit inainte de cantec despre o mama evreica ce locuia intr-un cartier multietnic. Mama avea 2 copii, unul de 2 ani unul de 3 ani. Si era destul de necajita. Intr-o dimineata ii ia pe cei doi copii si pleaca la piata. Pe drum se intalneste cu o vecina mai instarita. Aceasta, incercand sa fie amabila, i se adreseaza: buna dimineatza vecina, ce faci, ce fac copii? Care, intreaba mama evreica, doctorul (aratand spre copilul de 2 ani) sau avocatul (aratand spre cel de 3 ani)?
E scris adanc, cum s-ar spune....Poate ca nu ar fi rau sa invatam sa facem planificarea si proiectarea asta de viata in perspectiva. Nu numai pentru copii, ci si pentru noi. Ajuta, e, poate, ca linia aia care marcheaza centrul pistei pe aeroport. Cum sa aterizeze avionul in ceata daca nu vede si nu intelege centrul pistei?
Asta ca sa va dau un fragment din ce a fost acea Hanukkiada. Tulburatoare insa au fost toate cantecele, faptul ca era antrenata toata lumea s acante, indiferent ca eram eu, pina la urma o persoana cu handicap, un reprezentant al Bisericii Catolice, al Bisericii Ortodoxe sau al Prefecturii. Acolo toti eram oameni care ne intalnisem pentru o sarbatoare a luminii. Si lumina a fost cel mai important element care a ramas langa mine de atunci.
Lumina m-a ajutat sa vad ca durerea care imi insotestre boala neurologica si pe care trebuie sa ma invat sa o accept, pentru ca altfel nu o sa reusesc sa o rezolv, va trebui luata ca atare. Asta e. Cand am medicamente este bine si treaba merge. Cand nu am (cum a fost cazul de vineri incoace) ajung sa dorm o ora pe noapte, cum am dormit azi noapte. Ma rog, daca asta se cheama dormit. Si ce? E adevarat ca nu e usor de "negociat" cu durerile, mai ales cu cele de natura neurologica, si mai ales cateva zile la rand. Cine nu intelege despre ce bat campii sa caute pe internet 'sindrom talamic stang" sau "scleroza multipla" si pe urma stam de povesti. In rest, ascultam muzica tulburatoare de la Hanukka, cea de la concertul "Degeaba" al lui Tudor Gheorghe, Bregovik....Una din lectiile cele mai importante pe care le-am invatat la acest Craciun este ca trebuie sa iti asumi situatia si sa te gandesti bine ce vrei sa faci mai departe cu viata ta.
Pentru ca Dumnezeu are o logica ciudata. Tu iti faci planuri, muncesti, te zbati, realizezi, iti faci vise... pe urma se intampla ceva. Si ajungi sa te reevalezi si sa te reproiectezi, asa cum se intampla cu unele locuri sau unele momente.... O sa vorbim maine, va promit o poveste interesanta! Vise usoare si senine!

luni, 26 decembrie 2011

O sa spuneti ca sunt nebuna cand vorbesc despre disciplina de Craciun!

Da, complet neromanesc. Sa vorbesti despre disciplina a doua zi de Craciun. Ba s-o o mai pui si in practica! Nu e in regula! Asta e boala americana, capitalism decadent! Chhhh! Nasol, de la masa de Craciun mi s-o fi tragand!
Ba mai mult, mi-a venit si o idee creatza: in afara de partea aia cu blogul culinar, ca de la asta am pornit initial in ideea cu bloggul, mi-a fabricat mintea o idee: se pare ca sunt un om cu multa rabdare, oricum cu mai multa decat media celor din jurul meu (nu e un termen de comparatie relevant, dar asa se spune). Si stiu din experienta ca sunt multe persoane care au nevoie de diverse mici informatii de la sugestii de cadouri pentru persoane dificile pina la locul din oras unde se poate gasi vreo.... chestie de care avem nevoie si nu avem timpul necesar pentru a sta pe net si a face sapaturile de rigoare. Deci s-ar putea ca in curand sa vedeti ca m-am transformat in ursuletul sapator de serviciu la dispozitia dvs. Cun si in ce conditii veti vedea putin mai incolo. Magazinul tocmai a fost crosetat la prima forma, mai avem de lucrat la detalii, dupa anul nou scoatem nazdravania in lume. Intr-o societate unde multi pot fi ca mine, oameni prea prinsi de munca sau de propriile necazuri (ma refer la problemele de sanatate, cum e si cazul meu) si avem nevoie de o prietena mai rapida in rezolvarea genului asta de probleme. Ei na, o sa spuneti, si tie ce-ti iese la chestia asta? Stati pe-aproape si veti afla. Si o sa va vand pontul, sa producem impreuna macar acel minim decent de bani care sa ne permita sa iesim la lumina.
Intre timp, maine va promit o poveste de Craciun frumoasa! Oricum, mi se pare un bun pas inainte disciplina de a scrie zilnic pe blogg. E prima miscare in directia buna, sau una din primele miscari, ca au mai fost cateva inainte, intentionez de maine sa fac un jurnal pas cu pas!
Sa fiti luminati de ziua de azi!

duminică, 25 decembrie 2011

Gata, promit ca ma fac om serios!

O sa ma tin de blogul asta in mod serios, ca nu se poate asa, oameni buni! Adica incep si eu o treaba care putea fi buna si o uit pe traseu! Promit in fata lui Mos Craciun, ca tot e prima zi de Craciun, ca o sa ma tin de povestea asta cu blogg-ul in mod serios, mai ales ca m-am apucat de invatat cum se face si cred ca e o sansa pentru mine si pentru cei ca mine, adica cei cu probleme de sanatate si care, de multe ori, sunt siliti sa stea in casa si nici nu au mari surse de castig (sau nu le au deloc). Si daca treaba merge, punem mana de la mana si poate reusim sa ne mai punem pe picioare prin resurse proprii, oameni buni, ca in baza astora, o incurcam electric, mai ales ca se apropie un an electoral nu usor. In concluzie, ne auzim maine seara, cand sper sa fiu ceva mai odihnita ca sa va spun cateva povesti interesante.