Da, imi permit sa-l consider prieten, de acum inainte. Nu o sa-i dau numele, dar o sa-i spun povestea. Sau, mai simplu, o sa-l las pe el sa ne-o spuna:
" Eu la 23 de ani eram o persoana cat se poate de normala.Apoi a murit mama,dupa cateva luni m-am imbolnavit.Mi-au cedat ambii rinichi.A urmat o perioada de 5 luni de dializa in asteptarea transplantului. Inainte cu o luna de operatia de transplant mi s-a administrat un tratament cu un antibiotic puternic, dupa care am ramas surd complet (inainte imi placea f.mult muzica, am fost o perioada dj), vedere instabila si pierderi de echilibru (nu puteam sa merg drept doar tinut de cineva). A urmat transplantul,dupa care mi-a revenit incet echilibru apoi s-a stabilizat vederea si cam 10% din auz. Port aparat auditiv, dar trebuie sa citesc de pe buze, e f dificil.Tot pe timpul dializei mi-au fost scosi ambii rinichii din cauza ca erau infectatii. Asta era in Martie si pana in septembrie cand am facut transplantul am 'trait' pe dializa. Tot pe perioada dializei mi s-au facut 4 operatii (una nereusita) la mainii pentru fistule. Dupa ceva vreme de la transplant, la niste analize de rutina mi s-a descoperit virus hepatic C. Cam 5 ani dupa transplant am avut hipertensiune arteriala. si infectii urinare in fiecare luna. La 5 luni dupa transplant m-a parasit prietena cu care eram cand nu aveam nimic din toate astea. E posibil sa mai fi si omis ceva, a da m-am ales si cu o gastrita medicamentoasa din cauza medicamentelor de sustinere a transplantului pe care le iau si azi de 12 ani si cele de tensiune de care cu ajutorul Maicii Sfinte si a unei vietii foarte echilibrate am scapat. La fel si de gastrita. Intr-adevar cand ai atatea probleme viata se schimba. Dar nu trebuie sa ne dam batuti niciodata, ne limitam la cat putem,eu nu prea ma las, nu mi-e usor intodeauna. Merg cu bicicleta, iarna merg la ski, stau la tara cu tatal meu,tin animalute pe langa casa mai mult de drag, incerc sa traiesc cat de cat echilibrat mananc pe cat posibil natural, merg la biserica duminica, ma rog acasa si nu ma gandesc prea mult la problemele de sanatate.Nu-mi fac planuri de viitor niciodata, iau zilele asa cum vin si las viitorul in mana lui Dumnezeu. Asa fac de 12 ani. Fac atat cat pot, restul ce stiu ca nu pot, ma rog Sf.Nectarie si le las in grija Lui si chiar le rezolva.Nu ma mai cramponez de trecut si nu mai tanjesc dupa ce eram si puteam face candva,e pierdere de vreme, situatia actuala trebuie acceptata asa cum e, altfel ramai blocat si nu vezi ce 'usa' ti se poate deschide in fata. Nu pot sa ma plang de nimic,.nu am timp si mai ales energie de consumat pt. asa ceva. Atitudinea pe care o luam in fata vietii, indiferent cum arata ea, noi o hotaram .Binenteles ca nu-i usor intodeauna,mereu e o lupta.Important e sa stim si care ne sunt proriile lupte ale fiecaruia si sa nu ne consumam energia cu lucruri, si griji inutile.Am incercat sa va impartasesc cateva lucruri din viata mea,uneori sa stii ca mai sunt si altii cu probleme ca si tine mai ajuta.Va doresc numai bine..."
Nimic in plus nu mai poate fi comentat! Sa ne gandim la asta pina maine!
" Eu la 23 de ani eram o persoana cat se poate de normala.Apoi a murit mama,dupa cateva luni m-am imbolnavit.Mi-au cedat ambii rinichi.A urmat o perioada de 5 luni de dializa in asteptarea transplantului. Inainte cu o luna de operatia de transplant mi s-a administrat un tratament cu un antibiotic puternic, dupa care am ramas surd complet (inainte imi placea f.mult muzica, am fost o perioada dj), vedere instabila si pierderi de echilibru (nu puteam sa merg drept doar tinut de cineva). A urmat transplantul,dupa care mi-a revenit incet echilibru apoi s-a stabilizat vederea si cam 10% din auz. Port aparat auditiv, dar trebuie sa citesc de pe buze, e f dificil.Tot pe timpul dializei mi-au fost scosi ambii rinichii din cauza ca erau infectatii. Asta era in Martie si pana in septembrie cand am facut transplantul am 'trait' pe dializa. Tot pe perioada dializei mi s-au facut 4 operatii (una nereusita) la mainii pentru fistule. Dupa ceva vreme de la transplant, la niste analize de rutina mi s-a descoperit virus hepatic C. Cam 5 ani dupa transplant am avut hipertensiune arteriala. si infectii urinare in fiecare luna. La 5 luni dupa transplant m-a parasit prietena cu care eram cand nu aveam nimic din toate astea. E posibil sa mai fi si omis ceva, a da m-am ales si cu o gastrita medicamentoasa din cauza medicamentelor de sustinere a transplantului pe care le iau si azi de 12 ani si cele de tensiune de care cu ajutorul Maicii Sfinte si a unei vietii foarte echilibrate am scapat. La fel si de gastrita. Intr-adevar cand ai atatea probleme viata se schimba. Dar nu trebuie sa ne dam batuti niciodata, ne limitam la cat putem,eu nu prea ma las, nu mi-e usor intodeauna. Merg cu bicicleta, iarna merg la ski, stau la tara cu tatal meu,tin animalute pe langa casa mai mult de drag, incerc sa traiesc cat de cat echilibrat mananc pe cat posibil natural, merg la biserica duminica, ma rog acasa si nu ma gandesc prea mult la problemele de sanatate.Nu-mi fac planuri de viitor niciodata, iau zilele asa cum vin si las viitorul in mana lui Dumnezeu. Asa fac de 12 ani. Fac atat cat pot, restul ce stiu ca nu pot, ma rog Sf.Nectarie si le las in grija Lui si chiar le rezolva.Nu ma mai cramponez de trecut si nu mai tanjesc dupa ce eram si puteam face candva,e pierdere de vreme, situatia actuala trebuie acceptata asa cum e, altfel ramai blocat si nu vezi ce 'usa' ti se poate deschide in fata. Nu pot sa ma plang de nimic,.nu am timp si mai ales energie de consumat pt. asa ceva. Atitudinea pe care o luam in fata vietii, indiferent cum arata ea, noi o hotaram .Binenteles ca nu-i usor intodeauna,mereu e o lupta.Important e sa stim si care ne sunt proriile lupte ale fiecaruia si sa nu ne consumam energia cu lucruri, si griji inutile.Am incercat sa va impartasesc cateva lucruri din viata mea,uneori sa stii ca mai sunt si altii cu probleme ca si tine mai ajuta.Va doresc numai bine..."
Nimic in plus nu mai poate fi comentat! Sa ne gandim la asta pina maine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu