Follow by Email

joi, 12 ianuarie 2012

Cel mai mic prieten al meu

Sunt situatii ciudate in viata. Eu, de exemplu, am noroc foarte mare de fratele meu. ca altfel.... ar fi fost jale mare! Evident, am avut amandoi noroc de cel care azi nu mai este printr noi si care ne-a invatat ca orice s-ar intampla in viata asta noi o sa ne avem intotdeauna unul pe altul. Si a functionat intotdeauna. Chiar daca noi intre noi ne mai certam, cand era sa aiba unul din noi o problema cu altcineva sau o problema de sanatate...gata era, se lasa jos orice altceva. Si intotdeauna ne-am bucurat mult unul de realizarile celuilalt.
Darmai am un prieten care e important pentru mine. De altfel, pozele lui le gasiti si pe pagina mea de Facebook (poze de cand s-a facut mai mare). Prietenul meu cu patru labutze, care ma pazeste si se agita cand mi-e rau, sta linga mine cand sunt suparata si seara pina nu e sigur ca sunt bine nu se duce la culcare. O sa spuneti ca e mare lucru. Dar oricat as fi de trista, oricat de singura m-as simti, cand mi se urca in brate si incepe sa toarca, ma linistesc. Stiu ca, asa, mic si pufos cu e, ma iubeste si e linga mine,, oricat m-as simti de abandonata uneori, cand e mai greu...Asa ca vreau sa-i multumesc celui mai mic prieten al meu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu