Mult frig....

Ma doare sufletul si mi-e frig pe dinauntru. Imi vine sa ma strang covrig, asemeni pisoiului meu. A murit matusa mea- singura sora a mamei mele, aseara. Parca s-a facut mai gol si mai frig in jur. Mi-as dori mult sa mai stiu ca vine iar pe la noi, ca le fac, ei si mamei, floricele de porumb la microunde si ca stau de povesti cu orele, se uita la "Tanar si nelinistit" sau vorbesc de-ale lor. Sau sa ne ingrijoram cu privire la starea ei de sanatate. dar sa fie cu noi. La Craciun, cand am vazut-o ultima oara, parea bine. Atat de bine cat poate fi un om care sufera de Alzheimer. Dar era cu noi. Acum mama e singura. Ne are pe noi, pe fratele meu mai ales, si pe mine. Si pe varu-meu cu familia si pe unchiul meu, evident dar ii inteleg senzatia de gol. E ca si cum s-ar fi scurtat lantul dintre cei de dincolo, care nu mai sunt, si cei care mai suntem pe-aici. Deja incepe sa vorbeasca despre trecerea ei dincolo. E foarte frig in suflet si afara, de asta spuneam ca imi vine sa ma strang covrig. Bietul nostru pisoi simte ca suntem triste amandoua si se lipeste cand de una, cand de alta, sa ne consoleze. De acolo, de sus, tata si bunica sunt linga sufletul meu, sa-mi dea caldura si putere. Sper. Sambata e inmormantarea si o sa fie destul de complicat. Dumnezeu sa ne intareasca!