Spiritul Craciunului si scoala durerii

Ei, deci se poate! Am promis ca o sa ne intalnim in fiecare seara, si nu numai de sarbatori. Si ma tin de cuvant.Vreau sa va spun azi o poveste frumoasa. Acum doua sau trei zile am fost invitata de unchiul meu, Aurel Vainer, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, la sarbatoarea Hanukka de la Iasi. Am fost si anul trecut si, trebuie sa marturisesc, am petrecut 2 ore de linistire sufleteasca si de o altfel de intelegere a unui popor absolut special, cu o filozofie de viata din care eu nu ma opresc niciodata din invatat. Si, pentru ca, mai ales dupa trecerea dincolo a tatalui si a nasului meu, el a ramas sprijinul meu sufletesc, e o mare bucurie pentru mine sa il vad si sa impart cu el momentele acestea.
Sala Radio a Radio Iasi e micutza (anul trecut intalnirea a fost la Luceafarul) si chiar am avut o problema sa imi gasesc loc. In schimb, in momentul in care a aparut familia Vainer (si Anette, sotia lui, e o persoana la fel de calda ca si el, si care imi e draga pentru ca il iubeste pe unchiul Relu si il sustine sincer) si m-a luat nenea Relu in brate si m-a sarutat am simtit ca s-a umplut un gol. Apoi... invitatul serii a fost un cantor, cum se spune, de la Viena. Un cantaret absolut deosebit. La un moment dat ma uitam in sus sa vad daca nu incep sa pice reflectoarele de pe tavan sau de pe scari. Dar nu numai asta.
In primul rand, inainte de fiecare melodie interpretata ne spunea cate o pilda. Cum a fost povestea mamei evreice. Melodia "Mama evreica" este o melodie care iti desface sufletul.... Pe care o intelegi fara sa fii vorbitor de vreo limba straina. Si ne-a povestit inainte de cantec despre o mama evreica ce locuia intr-un cartier multietnic. Mama avea 2 copii, unul de 2 ani unul de 3 ani. Si era destul de necajita. Intr-o dimineata ii ia pe cei doi copii si pleaca la piata. Pe drum se intalneste cu o vecina mai instarita. Aceasta, incercand sa fie amabila, i se adreseaza: buna dimineatza vecina, ce faci, ce fac copii? Care, intreaba mama evreica, doctorul (aratand spre copilul de 2 ani) sau avocatul (aratand spre cel de 3 ani)?
E scris adanc, cum s-ar spune....Poate ca nu ar fi rau sa invatam sa facem planificarea si proiectarea asta de viata in perspectiva. Nu numai pentru copii, ci si pentru noi. Ajuta, e, poate, ca linia aia care marcheaza centrul pistei pe aeroport. Cum sa aterizeze avionul in ceata daca nu vede si nu intelege centrul pistei?
Asta ca sa va dau un fragment din ce a fost acea Hanukkiada. Tulburatoare insa au fost toate cantecele, faptul ca era antrenata toata lumea s acante, indiferent ca eram eu, pina la urma o persoana cu handicap, un reprezentant al Bisericii Catolice, al Bisericii Ortodoxe sau al Prefecturii. Acolo toti eram oameni care ne intalnisem pentru o sarbatoare a luminii. Si lumina a fost cel mai important element care a ramas langa mine de atunci.
Lumina m-a ajutat sa vad ca durerea care imi insotestre boala neurologica si pe care trebuie sa ma invat sa o accept, pentru ca altfel nu o sa reusesc sa o rezolv, va trebui luata ca atare. Asta e. Cand am medicamente este bine si treaba merge. Cand nu am (cum a fost cazul de vineri incoace) ajung sa dorm o ora pe noapte, cum am dormit azi noapte. Ma rog, daca asta se cheama dormit. Si ce? E adevarat ca nu e usor de "negociat" cu durerile, mai ales cu cele de natura neurologica, si mai ales cateva zile la rand. Cine nu intelege despre ce bat campii sa caute pe internet 'sindrom talamic stang" sau "scleroza multipla" si pe urma stam de povesti. In rest, ascultam muzica tulburatoare de la Hanukka, cea de la concertul "Degeaba" al lui Tudor Gheorghe, Bregovik....Una din lectiile cele mai importante pe care le-am invatat la acest Craciun este ca trebuie sa iti asumi situatia si sa te gandesti bine ce vrei sa faci mai departe cu viata ta.
Pentru ca Dumnezeu are o logica ciudata. Tu iti faci planuri, muncesti, te zbati, realizezi, iti faci vise... pe urma se intampla ceva. Si ajungi sa te reevalezi si sa te reproiectezi, asa cum se intampla cu unele locuri sau unele momente.... O sa vorbim maine, va promit o poveste interesanta! Vise usoare si senine!